[Cabinet Individual de Psihologie “Cercel Ileana” ]
Acasă » Articole » LOGOPEDIE » LOGOPEDIE

Stadiile dezvoltarii limbajului

    Stadiile dezvoltarii limbajului

     Cunoaşterea stadiilor dezvoltării limbajului ne ajută în depistarea tulburărilor de dezvoltare a copiilor. Este foarte important ca părinţii să fie atenţi la acestea deoarece în cazul în care sunt probleme cu cât intervenţia este mai timpurie, cu atât rezultatele acesteia vor fi mai vizibile.

În intervalul 3-4 luni apar sunetele biologice (nu corespund unor structuri constituite mental), sunete produse la întâmplare (strigăte, vocalize). 

În intervalul  5-6 luni apare gânguritul, dar şi sunetele imitate. Gânguritul este universal. Toţi copiii gânguresc în acelaşi mod; chiar şi copiii deficienţi auditiv produc sunete ce nu se diferenţiază de cele ale copiilor auzitori. La început copiii gânguresc doar pentru plăcerea fizică de a produce mişcări şi zgomote cu ajutorul aparatului fono-articulator. 

Lalaţia se prelungeşte la copilul normal până la 6-10 luni, în timp ce la copilul cu deficienţă de auz aceasta se poate prelungi până la 11-25 luni. Acest aspect este deosebit de important, el putând crea confuzie în ceea ce priveşte depistarea, diagnosticarea  şi protezarea precoce a copilului.

Intervalul 5-9 luni poate fi definit perioada prefonemelor, perioadă în care se realizează aproximări ale vorbirii adultului în funcţie de nivelul de dezvoltare al copilului, schiţări ale fonemelor limbii, schiţarea anumitor forme pe plan mental.

 Primele dovezi de înţelegere a limbajului apar la 8-9 luni, iar primele cuvinte apar la sfârşitul celui dintâi an. La 11-14 luni apar la copii normali  cuvintele care ulterior vor face parte din vocabularul lor activ. În cazul copiilor cu deficienţă de auz producţiile din această perioadă sunt mai mult silabice, intensitatea vocii fiind din ce în ce mai redusă. După cum arată Carlson (1993), pentru ca adultul să înţeleagă ce spune, copilul trebuie să se folosească de context şi de intonaţie. Treptat, comunicările copiilor se diferenţiază reflectând tot mai mult mediul in care trăiesc.

În perioada 18-21 luni apar structurile de două cuvinte. Aceste propoziţii formate din două cuvinte reprezintă intr-un fel debutul gramatical al limbajului şi pot avea diferite funcţii: afirmare, cerere, întrebare. 

După vârsta de doi ani apar expresii diferenţiate verbal în elemente aparţinând categoriilor gramaticale cunoscute (substantive, verbe, adjective, pronume, adverbe).

La vârsta de 2 ani şi jumǎtate copilul poate alcǎtui o propoziţie cu doi sau trei termeni. 

În jurul vârstei  de trei ani, exprimarea devine din ce în ce mai apropiată de cea corectă 

La trei ani şi jumǎtate capacitǎţile lingvistice se îmbogǎţesc, copilul fiind capabil sǎ construiascǎ propoziţii şi fraze complete, cu structurǎ, topicǎ logicǎ, fraze chiar şi cu patru termeni. 

Organizarea temporalǎ şi manifestarea însuşirii relaţiilor temporale, a succesiunii şi a curgerii cronologice rǎmân caracteristici deficitare la copil  în intervalul 3-5 ani. 

Categorie: LOGOPEDIE | Adăugat de: Ileana (2013-07-19)
Vizualizări: 239 | Tag-uri: protezare, logopedie, intensitate, deficienta de auz, diagnosticare, limbaj, dezvoltare, prefoneme, gangurire | Rating: 0.0/0
Total comentarii : 0
Prenume *:
Email *:
Cod *: